Cimbrul de grădină (Satureja hortensis), cu o aromă blândă şi foarte plăcută, este apreciat atât în bucătăria, cât şi în medicina populară românească, fiind un adevărat panaceu pentru digestie şi metabolism.

Cimbrul de grădină, pe care îl creştem în curţi sau pe care îl găsim în piaţă, este folosit cu succes în numeroase tratamente naturiste, având efecte benefice neaşteptate.

Infuzia de cimbru, ‘’panaceu universal’’

A fost demonstrat faptul că infuzia de cimbru are efecte benefice în stimularea apetitului, anemiei, bronşitei cronice, durerilor de piept, tusei, oboselii cronice, surmenajului, stresului, diareei, tulburărilor digestive, viermilor intestinali şi infecţiilor cu Giardia lamblia, enterocolitelor, sciaticii şi reumatismului.

♣ În tratamentul acestor afecţiuni, se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită şi 250 ml. apă clocotită; se lasă la infuzat (acoperită) timp de 10 minute şi se strecoară. Se administrează o cană de infuzie, zilnic, fracţionată în 2 – 3 reprize, ȋn cure de o săptămână.

Pulberea de cimbru

Tratează dischinezia biliară

Dischinezia biliară, o afecţiune a veziculei biliare, poate fi tratată cu un remediu obţinut din cimbru de grădină şi anghinare.

♣ Se prepară un amestec în proporţii egale din pulbere de cimbru şi de anghinare (Cinara scolymus). Din această combinaţie se ia o linguriţă rasă, de 3 ori pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor  principale. Se urmează cure succesive de 3 săptămâni, urmate de o pauză de o săptămână.

Combate balonarea, dispepsia

♣ Pentru efecte rapide, se consumă o jumătate de pahar de infuzie fierbinte de cimbru.

♣ În cazul persoanelor care se confruntă frecvent cu această problemă, se recomandă administrarea unei jumătăţi de linguriţă de pulbere din cimbru, pe stomacul gol, de 4 ori pe zi, în cură de o lună.

Uleiul volatil de cimbru

Uleiul volatil de cimbru, obţinut doar prin procedee industriale, are un efect antibiotic şi bronhodilatator puternic, uşurează respiraţia şi combate infecţiile bacteriene.

♣ Intern, se recomandă în tratamentul astmului, pneumoniei, tuberculozei, sinuzitei şi infecţiilor respiratorii recidivante: se administrează câte 1 – 2 picături, dizolvate într-o linguriţă cu miere, de 3 – 4 ori pe zi, în cure de 10 – 20 de zile.

Tinctură de cimbru

Se umple o sticlă cu frunze şi inflorescenţe de cimbru culese în soarele amiezii, iar peste ele se toarnă rachiu de fructe sau alcool de 60 – 70 de grade. Se lasă la macerat la soare, timp de 14 zile, apoi se filtrează şi se păstrează în sticluţe închise la culoare.

♣ Intern, este recomandată în gripă, pneumonie, traheobronşită, astm bronşic, tuse, răguşeală, lipsa poftei de mâncare, colite, viermi intestinali, infecţii renale, oboseală cronică, convalescenţă, imunitate scăzută, dischinezii biliare, dispepsii uşoare şi enterocolite: se administrează câte 20 de picături de 3 ori pe zi, după masă, într-un pahar cu apă, în cure de 1 – 2 luni.

Contraindicaţii

Preparatele pe bază de cimbru sunt contraindicate femeilor gravide (există riscul de avort), precum şi femeilor care alăptează.

Planta va fi folosită în doze mici de către bolnavii de ulcer gastric şi de gastrită hiperacidă, care vor întrerupe imediat tratamentul dacă apar semne ale agravării bolii.