Drojdie de bere, malţ, hamei şi apă. Sunt ingredientele naturale care transformă berea într-o băutură nobilă şi extrem de sănătoasă, însă regula nu se aplică şi în cazul marilor companii producătoare de bere din România.

Într-o investigaţie de-a dreptul excepţională a reporterilor de la ‘’Rise Project’’, aflăm că cele patru mari companii producătoare de bere din România  –  Heineken România, Ursus Breweries, Bergenbier şi Tuborg România – adaugă în licoarea mult adorată de români, chimicale toxice pentru organism.

Foştii angajaţi ai companiilor dezvăluie secretele procesului de fabricaţie

În urma declaraţiilor, interviurilor şi documentelor obţinute de la surse care au activat sau încă activează în marea industrie a berii din România, reporterii Rise Project au descoperit cu stupoare că marii producătorii de bere adaugă, în procesul de fabricaţie, adjuvanți tehnologici.

Pe lângă apă, hamei, malţ din orz, mălai şi cereale, regăsite pe eticheta produselor cu bere, producătorii ‘’omit’’ , însă, să treacă adjuvanţii şi aditivii, deveniţi, în prezent, un ingredient de bază la prepararea băuturii.

Iată ce spune fostul director din cadrul Ursus Breweries, care a stat de vorbă cu reporterii Rise Project, sub protecţia anonimatului: ‘’ Când eşti presat, când eşti la vârful sezonului şi tu trebuie să livrezi, iar în container ai nişte bere greşită, trebuie să faci ceva…”

“Ce poţi face este să adaugi nişte aditivi. Ceri permisiunea şefului şi asta faci. Eu, ca fabricant de bere, nu sunt complet sigur ce se va întâmpla cu berea respectivă şi ce ţi se va întâmpla ţie dacă o bei. Poate o să ai doar dureri de cap şi totul e în regulă. Ei te vor întreba cât ai băut. Îţi vor spune că cinci sunt prea multe şi că trebuie să bei maxim trei.”

Cuvintele sunt mai mult decât grăitoare, din ele înţelegându-se, fără nici o urmă de îndoială, motivul pentru care procesul de producţie al berii va fi întotdeana ţinut departe de ochii consumatorilor.

Adăugarea substanţelor toxice în bere a fost confirmată, de această dată, de un fost angajat Heineken, care, sub protecţia anonimatului, relatează că Fungamyl, Ceremix 6X MG şi Filtrase sunt doar câteva din ingredientele nocive, adăugate cu uşurinţă de către cele patru companii multinaţionale care domină piaţa de bere din România.

Toate acestea reprezintă enzime industriale produse de Novozymes din Danemarca, o companie devenită deja expertă în biotehnologii alimentare.

Potrivit altor foşti angajaţi Heineken, lista aditivilor şi enzimelor industriale este atât de complexă, încât trecerea ei pe etichetă ar fi una imposibil de realizat.

Declaraţia unuia dintre foştii angajaţi Heineken este de-a dreptul suprinzătoare. Potrivit acesteia, fabricarea berilor de tip lager (aşa cum sunt majoritatea berilor din ţară) se poate întinde pe o perioadă care poate dura între 2 şi 6 săptămâni. Cu toate acestea, foştii angajaţi susţin că berea se făcea în mai puţin de o săptămână, într-o perioadă încercându-se fabricarea băuturii chiar şi într-o zi.

Pentru stabilizarea spumei, un fost angajat Ursus, de această dată, aminteşte de adăugarea inhibitorilor, aceeaşi persoană confirmând, de asemenea, introducerea aditivilor pentru aromatizarea băuturii.

Pericolul enzimelor industriale de bere

Purtătorul de cuvânt al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară, Jan Op Gen Oorth, a fost contactată de către echipa de reporteri şi întrebată de utilizarea enzimelor industriale în procesele de fabricare a berii.

Aceasta declară: ‘’ Majoritatea enzimelor sunt adjuvanţi pentru procesarea ingredientelor. Adjuvanţii alimentari nu sunt reglementați la nivel european, dar se aplică legile naţionale.” Cu toate acestea, în urma investigaţiilor s-a descoperit că nu există legi specifice cu privire la folosirea enzimelor şi nici liste care să le poate enumera.

Printre altele, de siguranţa berii din România este responsabilă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, însă nici în acest caz, lucrurile nu par a funcţiona. Reprezentaţii instituţiei spun că producătorii de bere nu sunt obligați să declare enzimele industriale, întrucât acestea nu sunt considerate ingrediente.

Aşadar, nimeni nu verifică dacă dozajele recomandate ale enzimelor alimentare sunt respectate, folosirea acestora în procesul modern de fabricare a berii rămânând, în continuare, o practică discutabilă.

Chiar dacă ele sunt considerate sigure, Uniunea Europeană trage un semnal de alarmă: ‘’ Industria enzimelor alimentare încearcă în continuu să-şi îmbunătăţească tehnologia de producţie, rezultând o creştere a numărului de enzime alimentare. Pe parcursul anilor, acestea au devenit din ce în ce mai complexe şi sofisticate. Ar putea exista riscuri cauzate de natura şi sursa chimică ale acestora. Spre exemplu alergiile, toxicitatea legată de activitatea lor, activitatea microbiologică reziduală şi toxicitatea chimică.”