Ceaiul din fructe de măceş (Fructus cynosbati) este unul dintre cele mai populare remedii naturale, fiind utilizat de secole pentru creşterea imunităţii organismului, îndeosebi în sezonul rece.
Este cunoscut faptul că măceaşa se remarcă prin conţinutul ridicat în vitamina C.
Conţinutul de vitamina C din măceşe creşte odată cu altitudinea – măceşele recoltate din zona de deal şi de munte sunt mai bogate în vitamina C decât cele recoltate din zona de câmpie.
Vitamina C, regina vitaminelor
Considerată regina vitaminelor, vitamina C poate fi folosită atât ca terpaie de prevenție, cât şi curativ.
Administrarea sa prezintă o particularitate, în sensul că nu sunt cunoscute cazuri de hipervitaminoze, aşa cum se întâmplă în cazul altor vitamine, excesul eliminându-se din organism pe cale renală.
Pe lângă conţinutul ridicat în vitamina C, măceaşa se mai remarcă prin compoziţia bogată în vitaminele A, B1, B2, PP, vitamina K, pigmenţi carotenoidici, flavonici şi săruri minerale.
Infuzie de măceşe
La prepararea infuziei, se folosesc fructele fără seminţe şi puful ce le acoperă.
Reţetă – 2 linguri de măceşe uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu 250 ml. de apă fiartă; se lasă totul la infuzat timp de o jumătate de oră, apoi se filtrează; infuzia se consumă neȋndulcită sau se bea îndulcită cu miere, după gust.
Administrare – se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere, pe perioade lungi de timp.
Indicaţii terapeutice
♣ Boli hematologice (anemie) – vitamina C din măceşe favorizează absorbţia la nivelul tubului digestiv a fierului şi apoi fixarea lui în sânge
♣ Boli ale aparatului cardio-vascular (insuficiențe cardiace, infarct miocardic, nevroză cardiacă, angină pectorală)
♣ Boli ale aparatului circulator periferic (varice, flebite, hemoroizi, fragilitate capilară, capilare dilatate)
♣ Boli ale aparatului respirator (traheite, bronşite, astm bronşic, pneumonii)
♣ Boli virale (răceală, gripă, guturai)
♣ Sarcină şi alăptare
♣ Boli ale aparatului digestiv (balonări şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree)
♣ Boli hepatice şi biliare (hepatite, ciroze, colecistite, colici biliare)
♣ Boli ale aparatului urogenital (cistite, pielite) – infuzia de măceşe are pH acid, care este neprielnic înmulţirii bacteriilor patogene ce se dezvoltă la nivelul aparatului uro-genital
♣ Boli metabolice şi endocrine (diabet zaharat, afecţiuni ale tiroidei, insuficiență cortico-suprarenală)
♣ Boli ale pielii, dermatologice (provocate de insuficiența secreției de hormoni glucocorticoizi: psoriazisul, pemfigusul, lichenul plan, lupusul eritematos, etc.)
♣ Afecţiuni alergice (urticarie, prurit, eriteme)
♣ Boli neurologice (cefalee, migrene, accidente vasculare, distonii neurovegetative)
♣ Boli din sfera ORL (amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite, traheite)
♣ Boli oncologice – infuzia de măceşe şi preparatele obţinute din măceşe, în general, pot fi remedii benefice pentru prevenirea cancerului
♣ Bolile vârstnicului (ateroscleroză, demenţă senilă)
♣ Afecţiuni ale aparatului osteo-articular (artroze, spondiloze, coxartroze)
♣ Afecţiuni oftamologice (manifestări ale tulburărilor circulatorii la nivelul ochiului).
Precauţii
Pulpa de măceşe nu are nici un fel de contraindicaţie în administrare, fiind printre cele mai nenocive remedii cunoscute.
În schimb, seminţele de măceşe conţin un principiu toxic – mai ales perişorii de pe aceste seminţe, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator şi a celui digestiv, pot declanşa reacţii alergice severe, cu prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal.
Este bine de ştiut că un consum de peste 10 gr. de seminţe de măceşe pe zi poate conduce la intoxicaţie, datorită cianidelor din compoziţia acestor sâmburi.