Ceaiul de rozmarin (Rosmarinus officinalis) poate fi considerat o poţiune, având multiple proprietăţi terapeutice.

Preparat şi administrat corect, ceaiul de rozmarin este un remediu pe cât de simplu, pe atât de eficient în lupta cu bolile.

Se prepară foarte uşor, are o aromă plăcută şi este la îndemâna fiecăruia dintre noi.

Frunzele de rozmarin – recoltare

Principalele substanţe active prezente în frunze sunt uleiurile eterice, care conţin în special cineol, borneol şi camfor, precum şi tananți. De asemenea, frunzele plantei mai conţin flavonoide libere şi glexozidate, triterpene şi steroizi.

Frunzele de rozmarin se culeg în perioada înfloririi (martie-mai), dar şi în lunile iulie şi sfârşitul lui octombrie.

Se usucă la umbră, în strat subţire, în spaţii aerisite şi bine ventilate, în care temperatura nu trebuie să depăşească 35 de grade Celsius. Din 100 gr. plantă proaspătă se obţin aproximativ 25 gr. plantă uscată.

Planta întreagă, uscată, se păstrează în pungi de hârtie sau cutii de carton, puse în încăperi uscate, cât mai răcoroase, ferite de lumină sau de umiditate excesivă. Se mărunţeşte înaintea utilizării.

Ceai din frunze de rozmarin – Reţetă

Se iau 2 linguri de frunze de rozmarin uscate şi mărunţite groscior, şi se opăresc cu 250 ml. apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră, după care se strecoară.

Se îndulceşte după gust, cu miere. De regulă, se administrează câte 3 căni pe zi, călduţe, în cure de 3 săptămâni, în tratamentele interne pentru:

1. Bolile stomacului – dispepsii, regurgitaţii, stări spastice ale aparatului digestiv.

2. Bolile abdomenului – colici abdominale, meteorism, balonări, flatulenţă, diaree, colon iritabil.

3. Bolile biliare –  – colecistite, colici biliare, litiază biliară.

4. Bolile inimii – insuficiente cardiace, nevroză cardiacă, angină pectorală.

5. Boli ale aparatului respirator – traheite, bronşite, astm bronşic, pneumonii.

6. Boli virale – răceală, gripă, guturai.

7. Tulburări ale ciclului menstrual – se foloseşte în amenoree, când aceasta nu se datorează gravidităţi: se consumă câte 2 ceşti pe zi, îndulcite cu miere, după gust.

8. Bolile sistemului nervos central – anxietate, nervozitate, stări cronice de oboseală.

9. Bolile pielii (dermatologice) – dermatite, dermatoze, infecţii stafilococice, streptococice şi fungice cronicizate.

10. Afecţiuni alergice – urticarie, prurit, prurigo, eriteme.

11. Boli neurologice – cefalee, migrenă, distonii.

12. Bolile din sfera ORL – amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite, traheite.

13. Boli de natură inflamatorie de tip reumatic – artroze, gonartroze, poliartralgii, gută, reumatism psihogen, dorsalgii, lombosciatică.

14. Boli parazitare interne – viermi intestinali, oxiuri, tenie.

15. Afecţiuni ale aparatului osteo-articular – artroze, spondiloze, gonartroze.

16. Inapetenţă – lipsa poftei de mâncare.

17. Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, abcese dentare şi pentru afecţiunile otorinolaringologice: se fac gargarisme cu ceai de rozmarin, zilnic, după fiecare masă.

Băi tonice cu fiertură de frunze de rozmarin

La 1 litru de apă se adaugă 3 linguri cu frunze uscate de rozmarin. Se dă în clocot timp de câteva minute, iar decoctul strecurat se adaugă în cada cu apă călduţă.

Baia durează 10 minute şi se face de preferinţă dimineaţa, după care se recomandă, timp de o oră, repaus la pat.

Contraindicaţii

Preparatele cu rozmarin nu sunt recomandate persoanelor cu tendinţă spre hipertensiune arterială, femeilor însărcinate, în toată perioada de graviditate.