Grăsimile sunt la fel de importante pentru organism ca şi vitaminele, aminoacizii sau mineralele, iar lipsa lor din alimentaţie ar putea duce spre malnutriţie.
În doar câteva săptămâni în care nu am consuma nici un fel de grăsimi, am putea suferi de probleme ale pielii, ne-am confrunta cu afecţiuni ale sistemului nervos şi endocrin, urmând ca organismul să intre în declin, apărând malnutriţia.
Grăsimile trebuie consumate sistematic, însă mai importantă decât cantitatea lor este calitatea. Cele mai sănătoase sunt grăsimile vegetale, mai exact, uleiurile obţinute prin presare la rece, iar cele mai periculoase sunt cele industrial, prin extracție cu solvenți chimici.
Uleiurile presate la rece – grăsimile cele mai sănătoase
Uleiurile presate la rece sunt cele mai sănătoase. Sunt şi mai scumpe, deoarece se obţin prin metode tradiţionale, extracţia realizându-se prin presiune la temperaturi ce nu depăşesc 50 de grade Celsius. În acest mod, grăsimile nesaturate – cea mai importantă categorie de substanţe pe care o conţin – nu sunt alterate.
Aceste grăsimi sănătoase curăță arterele, menţin echilibrul hormonal, cresc procentul de colesterol ‘’bun’’, fiind o garanţie a sănătăţii sistemului cardiovascular, a sistemului endocrin şi a pielii.
Uleiurile presate la cald – tolerate
Spre deosebire de metoda la rece, în care se obţine aproximativ 40% din conținutul de ulei al seminţelor, iată că prin încălzire la temperaturi de 160-210 grade Celsius (sau chiar mai mult), procentul de extracție poate ajunge până la 70%.
La astfel de temperaturi, multe dintre grăsimile sănătoase se transformă în grăsimi nesănătoase, deoarece un procent important de vitamine şi alte substanţe valoroase din punct de vedere nutritiv şi terapeutic sunt distruse.
Uleiurile rafinate – nesănătoase
După presarea la cald, uleiurile sunt supuse la numeroase reacţii chimice, cu scopul de a le da un miros neutru, de a nu avea gusturi stridente, de a arăta comercial şi a rezista cât mai mult.
Procesul de rafinare presupune folosirea sodei caustice, a acidului sulfuric sau fosforic, cu scopul de a anula mirosul specific şi de a decolora uleiul. În cele din urmă, uleiului rafinat i se oferă un mic adaos chimic care îi dă o nuanţă mai atractivă şi ȋi prelungeşte, totodată, termenul de valabilitate.
Mai mult decât atât, pe lângă presarea la cald şi rafinare, este foarte posibil ca uleiurile pe a căror etichetă scrie că ar fi de floarea-soarelui, de soia, de porumb, etc. (uleiuri rafinate) să mai fie supuse şi la o extracţie cu solvenţi chimici.
Uleiurile extrase cu solvenţi chimici – pericol pentru sănătate
Cu ajutorul solvenţilor chimici, acest randament de extracţie ajunge să treacă de 90%, atingând eficienţa maximă.
Totul se realizează cu ajutorul unui derivat petrolier ieftin, numit hexan, amestecat la temperaturi înalte cu seminţele din care se extrage uleiul. Astfel spus, uleiul care este amestecat cu hexanul este trecut prin abur foarte fiebinte, fiind eliminat în mare parte.
De regulă, pentru extragerea uleiului cu solvenţi chimici se foloseşte “n-hexan”, o substanţă care, ingerată într-o doză de peste 50 de grame, poate provoca decesul unui adult. În doze mai mici, ea produce greaţă, dureri de cap, iritaţii bronho-pulmonare, accelerări ale pulsului şi leşin.
Uleiurile (grăsimi) vegetale modificate – cresc riscul de cancer
Uleiurile modificate, numite şi grăsimi modificate, întâlnite îndeosebi în dulciuri, produse de patiserie şi conserve, sunt chiar mai toxice decât cele extrase cu solvenţi chimici şi rafinate.
Deşi fac alimentele cremoase şi gustoase, ele favorizează depunerea grăsimii pe artere, predispunând organismul la diabet şi crescând riscul de cancer.
Un exemplu clasic de modificare a uleiurilor prin hidrogenare, care transformă grăsimile sănătoase în unele mai gustoase, însă mult mai nocive, este margarina. Astfel de grăsimi modificate, numite şi grăsimi trans, trebuie evitate pe cât mai mult posibil, întrucât sunt cele mai toxice.