În  medicina naturistă, ceaiul de rostopască (Chelidonium majus) este considerat un elixir pentru sănătate, cu condiţia să fie administrat în doze şi pe perioade foarte bine determinate.

În scop terapeutic, de la plantă se foloseşte partea aeriană, adică tulpina, frunzele şi florile.

Rostopasca conţine acid succinic (acidul tinereţii) acid ascorbic şi citric (baza imunităţii), precum şi flavonoizi care ne ajută să luptăm cu un număr mare de boli.

Iată câteva dintre cele mai apreciate reţete şi cure cu ceai de rostopască:

Prevenirea cancerului

În special cei care lucrează în condiţii riscante din punct de vedere al radiaţiilor pot urma o astfel de cură.

⇒ Se prepară un amestec din părţi egale de rostopască, gălbenele şi urzică. Se ia 1 lingură de amestec şi se infuzează timp de 4 ore în termos, în 225 ml. apă fierbinte, apoi se filtrează.

♣ Jumătate de pahar se bea dimineaţa, pe stomacul gol, iar lichidul rămas – seara, înainte de masă. Se face câte o cură de 14 zile.

Pancreatită

Reţeta face adevărate minuni în această afecţiune periculoasă şi greu de tratat.

⇒ Se iau 5 grame de rostopască uscată şi mărunţită, se opăresc cu 1 litru de apă clocotită şi se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălţuit  – extractul nu trebuie să intre în contact cu metale. Este recomandat ca infuzia să se prepare la ora 6 seara şi să se strecoare la 6 dimineaţa, când se mai adaugă 200 grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) şi se amestecă bine.

♣ Din acest preparat se ia 1 lingură, din oră în oră, înainte sau după masă. Simptomele bolii dispar după 2 luni de tratament.

Hepatită (în special A şi B)

Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar şi hepatic.

⇒ În 250 ml. apă călduţă (40 grade Celsius) se pun 1 linguriţă pulbere de rostopască, 1 linguriţă de turiţă mare şi 1 linguriţă de sunătoare. Se lasă la macerat timp de 8-12 ore, apoi se filtrează. Pulberea de plante rămasă după filtrare se pune la infuzat în 250 ml. apă fierbinte, timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtrează, se lasă să se răcească, iar când ajunge la o temperatură de 40-60 de grade Celsius, se combină cu maceratul obţinut anterior.

♣ La adulţi, jumătatea de litru de infuzie se administrează în reprize, câte 100 ml. (jumătate de pahar), din 2 în 2 ore.

♣ La copiii între 14-18 ani, doza se reduce la două treimi; la cei între 12-14 ani, doza se reduce la jumătate; la cei între 8-12 ani – doza se reduce la o treime; la cei între 6-8 ani – doza se reduce la un sfert.

Tratamentul durează 49 de zile.

Periostită dentară

Se opăresc 2 linguriţe de rostopască, 1 linguriţă de salvie şi 1/2 linguriţă scoarţă de stejar cu 300 ml. de apă. Se mai ţine pe foc mic încă 7 minute, acoperit cu capac. Se infuzează 1 oră, apoi se strecoară.

♣ Cu ceaiul cald se clăteşte cavitatea bucală, zilnic.

Răni, lovituri

În 400 ml. apă fierbinte se infuzează 2 linguri de rostopască şi 1 lingură de pelin, timp de 1 oră. Se strecoară.

♣ Se ia un şerveţel din in sau bumbac şi se îmbibă cu infuzie, se stoarce puţin şi se aplică pe locul bolnav. Se leagă cu un pansament elastic.

Faringită, laringită, infecţii în gât în general

Preparatul are efecte antibiotice şi antivirale extrem de puternice, eliminând prompt infecţiile de la nivelul gâtului.

♣ Într-un pahar de infuzie de rostopască se dizolvă 1  linguriţă de sare marină. Cu acest preparat se face gargară – 3 reprize pe zi, a câte 3 minute fiecare.

Precauţii, contraindicaţii

În tratamentele cu rostopască se respectă cu stricteţe dozele şi perioadele menţionate. Planta este contraindicată în sarcină, alăptare, bolnavilor cu epilepsie, astm bronşic, unele sindroame nevralgice, angină pectorală.