Rostopasca, botezată de romani ‘’Chelidonium’’ – ‘’Darul cerului’’, este planta despre care se spune că are o forță egală cu a soarelui. Proprietățile sale în tratamentul bolilor hepato-biliare sunt extrem de apreciate, fapt pentru care rostopasca ocupă un loc permanent în topul celor mai eficiente leacuri naturiste.
Frunzele plantei sunt asemănătoare celor de stejar, cu multe nervuri, iar seva de culoare galbenă curge abundent atunci când rădăcina, tulpina sau ramificațiile sunt rupte.
Compoziție și acțiune
Rostopasca conține alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatile, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, toate aceste substanțe recomandând-o în tratamentul a peste 150 de afecțiuni ale organismului, începând de la banalele boli ale pielii, până la leucemie sau cancer hepatic.
Despre preparatele pe bază de rostopască este cunoscut faptul că prezintă efecte analgezice, antispastice și vasodilatatoare, stimulând secreţiile digestive, în timp ce acțiunea externă a plantei este una antibacteriană, regenerantă, antiseptică, antitumorala și cicatrizantă.
Administrare
Folosiți de la rostopască tulpina, frunzele și florile, disponibile din luna aprilie până în septembrie. Se culeg doar în zilele însorite, așa cum și vracii o culegeau în vremurile trecute. Motivul stă în principiile active, care, pe vreme ploioasă, se pierd.
Se poate utiliza atât sub formă de pulbere, cât și sub formă de infuzie, tinctură sau cataplasmă, după cum urmează:
- Pulbere de rostopască
Pulberea de rostopască se obține prin măcinarea tulpinilor uscate, praful rezultat fiind introdus în vase de sticlă închise ermetic, păstrate în locuri răcoroase, maximum trei săptămâni.
- Tinctură de rostopască
Tinctura de rostopască o puteți prepara din plantă uscată, respectiv, 15 linguri de pulbere, sau plantă proaspătă. Puneți planta într-un borcan, fără a aplica presiune (fără a o înghesui) și turnați peste ea alcool de 60 de grade. Închideți borcanul ermetic și lăsați compoziția la macerat pentru aproximativ trei săptămâni, după care o puteți filtra și îmbutelia în sticluţe închise la culoare.
Administrați câte 50-100 de picături (1-2 lingurițe) de patru ori pe zi, diluate într-o cantitate mică de apă.
- Infuzie de rostopască
♣ Adăugați 4 linguri de plantă uscată mărunțită la 500 ml apă, lăsând-o să se odihnească timp de opt ore. Filtrați, iar planta rămasă după strecurare se mai fierbe timp de cinci minute în 500 ml apă, după care se lasă la răcit și se strecoară încă o dată.
Amestecați apa rezultată de la prima filtrare cu lichidul fiert și răcit de la o a doua, pentru a obține aproximativ 1 litru de infuzie, pe care îl veți putea utiliza, îndeosebi, în tratamentele externe.
♣ O altă rețetă, mai simplă și rapidă a infuziei de rostopască, constă în adăugarea unei lingurițe de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă clocotită. Lăsați la infuzat timp de aproximativ 3 minute, după care strecurați și serviți cu înghițituri mici.
- Cataplasmă de rostopască
Lăsați câteva frunze mărunțite de rostopască într-un vas cu apă caldă, timp de două ore, după care le puteți aplica pe zona afectată. Acoperiți cataplasma cu un tifon și lăsați să acționeze timp de o oră.
- Sucul de rostopască
Spălați o frunză de plantă și presați tulpina cu degetele, până când când veți observa scurgerea unui lichid de culoare galbenă sau portocalie. Cu sucul extras, ungeți zona afectată.
Rostopasca tratează bătăturile, dar și tumorile maligne de piele, prin compresiile cu infuzie și suc. Sucul de rostopască este recomandat pentru cataractă și pete de pe cornee, sângerarea retinei și dezlipirea de retină.
Cu infuzia și pulberea de rostopască puteți trata psoriazisul, iar negii, verucii și herpesurile bucale și genitale pot fi tratate cu sucul de rostopască.