Florile de tei conțin poliuronide (mucilagii), flavonoizi (cu rol antioxidant) și uleiuri volatile.

Sunt folosite mai ales pentru tratarea răcelilor, tusei, febrei, infecțiilor, inflamațiilor, presiunii arteriale înalte, durerilor de cap (mai ales migrenele), dar și ca diuretic (cresc producerea de urină), antispasmodic și sedativ.

Cercetărilesugerează că florile de tei sunt și hepatoprotective.

La noi în țară există trei feluri de tei:

• teiul cu frunză în formă de inimă (Tilia cordata)
• teiul cu frunză mare (Tilia platyphillos)
• teiul argintiu (Tilia argentea).

Indiferent de tipul lor, toți teii au aceleași întrebuințări medicinale.

Pulbere din flori de tei

Florile de tei uscate se macină cu râșnița electrică, după care se cern prin sită. Pulberea se ține vreme de câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se administrează pe stomacul gol.

Vindecă anxietatea

Un studiu făcut în Portugalia a pus în evidența faptul că teiul diminuează stările de teamă fără un motiv aparent sau de anxietate ale pacienților, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neurovegetativă, etc.

• Se iau câte 2 g pulbere de tei, de 3-4 ori pe zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză.

Adjuvant în hipertensiune arterială

Pulberea de tei este un bun adjuvant în hipertensiune arterială. Planta acționează prin efect vasodilatator, prin acțiune sedativă la nivelul sistemului nervos central și prin efectul depurativ, eliminând surplusul de apă din organism.

• Se ia câte 1 linguriță de pulbere de tei, de 4 ori pe zi, în cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauză.

Gastrită

Pulberea de tei alină și vindecă durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni. Teiul reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, și protejează și cicatrizează mucoasa gastrică.

• Se ia câte 1 linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi, înainte de masă, în perioadele de criză.

Pulbere din scoarță de tei

Scoarța de tei de culoare alb-gălbuie (fără partea exterioară, care este cenușie), uscată, se macină foarte fin, într-o rasniță, și se folosește ca atare, câte un vârf de linguriță, de 2 ori pe zi, cu putină miere, sirop sau suc natural.

Se recomandă ca remediu în:

– Bolile aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici și stări spastice ale aparatului digestiv, diaree): câte un vârf de linguriță, de 3 ori pe zi, după-masă, ca atare sau amestecată cu puțină miere sau sirop.

– Bolile vezicii biliare (pentru efecte antispastice și coleretice): câte un vârf de linguriță, de 3 ori pe zi, după-masă; se ia ca atare sau amestecată cu puțină miere sau sirop.