Măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella) nu trebuie confundat cu măcrişul clasic (Rumex acetosa), efectele celor două plante fiind destul de diferite.

La fiecare început de aprilie, marginile potecilor care trec prin păduri, prin poieni sau prin luncile râurilor sunt presărate cu plante tămăduitoare miraculoase, printre care şi măcrişul iepurelui.

Măcrişul iepurelui: unde îl găsim

Planta este deseori confundată cu trifoiul, însă are frunzele mai mici şi un gust acrişor foarte plăcut. Frunzele sale sunt moi, fine şi uşor de digerat.

Îl găsim din abundenţă în pădurile umbroase, mai ales de brad, molid şi fag. Frunzele sale au efecte vitaminizante (conţin vitamina C) şi remineralizante. Acestea se pot păstra vreme de 4-7 zile la frigider, într-o pungă de plastic, fără a-şi pierde prospeţimea.

Cum se consumă

• Ca atare sau în salate de crudităţi

Frunzele crude, foarte fine şi plăcute la gust, pot fi consumate ca atare, proaspăt culese. Totodată, se mai pot adăga în salată verde, în proporţia de 1:3, cu puţin ulei şi zarzavat tocat mărunt, dându-i acesteia un gust acrişor foarte plăcut şi calităţi tonice digestive remarcabile.

Măcrişul iepurelui se mai poate folosi ca adaos la sandviciuri, ca zarzavat şi ȋnăcritor în ciorbe, ca aperitiv.

• Sub formă de suc

Sucul de măcriş iepuresc se prepară astfel: se ia un pumn de frunze proaspăt culese, se spală şi se pun într-un mojar sau o piuă (care să nu fie de metal); se adaugă un sfert de pahar (50 ml.) de apă, se pisează bine, după care se filtrează. Lichidul obţinut se bea pe stomacul gol sau se foloseşte pentru aplicaţii externe.

De regulă, preparatele pe bază de măcriş iepuresc se administrează în tratamente de sezon – cât timp se găseşte planta – având următoarele indicaţii terapeutice:

Astenie de primăvară, inapetenţă

♣ Se consumă 50-80 g frunze pentru un adult, jumătate din această cantitate pentru copiii de la 12 ani în sus şi un sfert pentru copiii de 4-12 ani.

♣ Se bea suc de măcriş, zilnic.

Digestie dificilă

Se consumă salată de măcriş înainte de masă, timp de 1 săptămână. Accelerează digestia, stimulează secreţia de salivă şi de sucuri gastrice.

Boli hepatice cronice

Se bea, în fiecare dimineaţă şi înainte de fiecare masă, o combinaţie de 50 ml. de suc de măcriş şi 50 ml. suc de păpădie (din părţi aeriene şi rădăcini proaspete, prin aceeaşi metodă), în cure de 1-2 luni.

Febră

Se beau câteva înghiţituri de suc sau se mestecă câteva frunzuliţe de măcriş.

Intoxicaţii cu arsenic sau mercur

Se beau 100-150 ml. de suc într-o singură doză, fără a consuma nimic altceva. Apoi, se iau din sfert în sfert de oră câte 1-2 linguri de suc. Tratamentul se repetă mai multe zile la rând.

Cancer şi scleroză în plăci

Se beau cu puţin timp înainte de masă câte 50 ml. (un sfert de pahar) de suc proaspăt. Dinamizează digestia, favorizează eliminarea metalelor grele şi a substanţelor reziduale, măreşte apetitul şi elimină temporar stările de vomă.

Cancer de piele (adjuvant)

Un tratament cu efecte antitumorale directe, surprinzător de puternice este următorul: se pune sucul, preparat cu infuzie de tătăneasă, în loc de apă, pe zonele afectate, de 4-5 ori pe zi. Aplicaţia se face sub formă de compresă, care se lasă să acţioneze vreme de 2-3 ore.

Precauţii, contraindicaţii

Măcrişul iepurelui nu se administrează în cazurile de litiază renală (mai ales în cea cu oxalaţi), astm, sensibilitate gastrică, gută, artrită în fază acută. În doze mai mari de 100 g pe zi, administrarea acestei plante poate produce lipsa de calciu, ameţeală, leziuni renale.