Mierea de albine, obţinută prin transformarea zaharurilor prezente pe florile şi frunzele plantelor într-o pastă semilichidă, are o compoziţie chimică foarte complexă.

O lingură de miere conţine peste 400 de substanţe organice unice, bogăţia de vitamine, de minerale , de ceruri şi de enzime conferindu-i o valoare terapeutică uriaşă.

Pe lângă efectele generale ale mierii, există, totodată, proprietăţi particulare ale acesteia, în funcţie de provenienţă sa:

Mierea de mană

Mierea de mană este obţinută de pe frunzele de frasin, de fag şi de stejar.

 Are proprietăţi laxative mai puternice decât restul tipurilor de miere, având efect antiinflamator asupra tubului digestiv şi favorizând eliminarea toxinelor din organism.

Mierea de tei

Mierea de tei se numără printre cele mai apreciate. Are aroma cea mai plăcută şi cea mai intensă, fiind recunoscută drept calmant psihic, somnifer natural şi anafrodisiac.

Mierea de salcâm

Este foarte bogată în fructoză şi se păstrează lichidă în mod natural. Are proprietăţi calmante psihice, fiind recomandată drept calmant gastric şi stimulent pentru activitatea cardiacă.

Mierea de floarea – soarelui

Mierea de floarea – soarelui este o adevărată sursă naturală de energie, fiind oarecum la polul opus faţă de cea de tei, cunoscută drept calmant psihic şi somnifer natural.

Are proprietăţi tonice psihice şi tonice generale, fiind afrodisiacă şi stimulând imunitatea.

Mierea de brad/conifere

Acest tip de miere este foarte rar, deoarece randamentul de culegere al albinelor este mic.

Are efecte deosebite asupra plămânilor şi sistemului respirator, datorită proprietăţilor antiinfecțioase, expectorante, antitusive.  Consumată cu tot cu fagure, mierea de conifere are şi proprietăţi bronhodilatatoare.

Mierea de mentă

Culeasă de albine din culturile de mentă, acest tip de miere poate fi folosit ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic.

Combate balonarea şi uşurează digestia.

Mierea de zmeură

Mierea de zmeură este un soi de pădure, cu o culoare albicioasă specifică.

Este apreciată pentru proprietatea sa de a regla activitatea ovarelor. Este reȋntineritoare, previne apariţia osteoporozei şi sclerodermiei.

Mierea de trifoi

Acest tip de miere este obţinut de albinele care sunt ţinute în apropierea lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens.

Acţiunea diuretică excelentă ajută la eliminarea apei în exces din ţesuturi, în timp ce acţiunea estrogenă ajută la fixarea calciului în oase.

Mierea de mac

Are în compoziţie şi mici granule de polen de mac, care este negru la culoare, ceea ce îi conferă o nuanţă mai închisă.

Este cunoscută pentru efectul său somnifer şi antispastic. Este un puternic anafrodisiac (reduce excitabilitatea sexuală).

Mierea polifloră

Proprietăţile mierii poliflore depind foarte mult, în funcţie de regiunea din care este recoltată.

Mai exact, mierea de la câmpie deţine o acţiune acţiune antiseptică şi sedativă mai puternică comparativ cu mierea polifloră din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfecțios acţionează îndeosebi în afecţiunile aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos.

De regulă, mierea polifloră, ca acţiune terapeutică, este considerată cel mai complex tip de miere. Aceasta înglobează nectarul de la câteva zeci sau chiar sute de specii de plante medicinale, ceea ce înseamnă că împrumută din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.