În scop terapeutic, de la floarea-soarelui se recoltează totul, fiecare parte a sa având proprietăţi terapeutice diferite de celelalte.

Pe lângă petalele plantei, folosite sub formă de tinctură (reţetă prezentată anterior), se folosesc rădăcina, tulpina, frunzele, seminţele şi pălăria.

Cu ele se pot obţine remedii naturiste puternice, unice de altfel, cu care putem trata sau vindeca anumite boli.

Iată câteva moduri de preparare, dar şi de administrare a plantei, recomandate de oamenii de ştiinţă americani:

Pulberea de rădăcină

Rădăcina plantei se recoltează toamna timpuriu, când încă mai are vigoare; se dezgroapă cu cazmaua, se spală bine, se taie în fâşii, pentru a nu mucegăi, şi se pune la uscat. Aceasta are proprietăţi laxative şi uşor calmante gastrice.

Reţetă:

Rădăcinile uscate se macină cu râşniţa electrică sau în piuă, după care pulberea rezultată se cerne prin sită. Se administrează pe stomacul gol, însă înainte de a fi înghiţită cu apă, se ţine sub limbă timp de 10 minute.

♣ Vindecă constipaţia – se ia câte 1 linguriţă rasă de pulbere, cu 30 de minute înainte de fiecare masă;

♣ Vindecă indigestia, durerile de stomac – se ia câte o jumătate de linguriţă de pulbere, din 4 în 4 ore; se ţine puţin în gură, apoi se înghite cu o jumătate de pahar de apă călduţă.

Vin din frunze şi tulpină

Frunzele se folosesc doar verzi, având efecte febrifuge, acţiune expectorantă şi decongestivă pulmonară. Tulpina se recoltează şi se utilizează doar verde, având efecte febrifuge puternice.

Reţetă:

Se umple un borcan cu frunze şi tuplini de floarea-soarelui, dup care se adaugă vin alb de struguri, natural, cât să le acopere. Borcanul se închide ermetic, iar amestecul la macerat, la soare, timp de 2 săptămâni, după care se filtrează printr-un tifon.

♣ Adjuvant în tuberculoză pulmonară – se amestecă 1 lingură de miere cu 4 linguri de vin de frunze şi tulpini; se iau 3-4 asemenea doze pe zi, pe stomacul gol, în cure de minimum 2 luni (are efecte de reducere a febrei şi a congestiei la nivel pulmonar);

♣ Reduce febra – se iau 3-4 linguri de vin medicinal; zilnic, se pot administra până la 6 asemenea doze, la interval de 2 ore.

Ceai din pălării

Pălăria este partea din floare rămasă după îndepărtarea seminţelor. Este un leac verificat împotriva  durerilor de cap, insolaţiei, bolilor eruptive la nivelul pielii.

Reţetă:

După îndepărtarea seminţelor, se ia o pălărie de floarea-soarelui şi se taie în bucăţi mici. Se fierbe într-un litru de apă, timp de 5 minute, apoi se îndepărtează de pe foc şi se lasă să se răcească timp de 30 de minute, după care se filtrează.

♣ Tratează pojarul, eczemele cu mâncărimi – se beau 1-2 căni de ceai, zilnic, timp de 3 săptămâni (efecte depurative şi uşor antiinflamatoare);

♣ Alungă durerile de cap produse de oboseală sau de stres – se bea o cană de ceai pe zi, până la ameliorare.

Terci de seminţe crude

Seminţele crude, cu coajă, combat bolile de rinichi, de bilă şi circulatorii.

Reţetă:

Seminţele de floarea-soarelui cu tot cu coajă se râşnesc cu maşina electrică pentru cafea. La 5 linguri de seminţe se adaugă apă călduţă cât să se formeze o pastă, care va fi lăsată apoi timp de 15 minute  la temperatura camerei, după care se administrează pe stomacul gol.

♣ Leac pentru nefrită, cistită, adjuvant în gonoree – se administrează terciul obţinut din seminţele necojite de floarea-soarelui, zilnic.

Precauţii şi contraindicaţii

Administrarea internă a florii-soarelui se face cu prudenţă, la început în cantităţi foarte mici – o zecime de doză. Dacă apar efecte secundare, precum catarul respirator, diareea, curgerea nasului şi a ochilor, senzaţia de arsură la nivelul pielii, administrarea se întrerupe.

Administrarea plantei este contraindicată în sarcină şi alăptare.